| 1.
|
CORIF'EU, -'EE, corifei, -ee, subst. 1. S.m. si f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntas, căpetenie. 2. S.m. Conducătorul corului în tragedia si comedia greacă antică. ♦ Cântăreţ solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. - Din fr. coryph'ee
Sursă
: DEX'98
(42279)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
CORIF'EU s. cap, fruntas, protagonist. (~ al Scolii Ardelene.)
Sursă
: Sinonime
(179153)
- siveco |
| |
| 3.
|
corif'eu s. m., art. corif'eul; pl. corif'ei, art. corif'eii
Sursă
: DOR
(235650)
- siveco |
| |
| 4.
|
CORIF'E//U ~i m. 1) (în tragedia si în comedia greacă antică) Conducător de cor. 2) fig. (în stiinţă, artă etc.) Personalitate de frunte. /<fr. coryph'ee, lat. coryphaeus
Sursă
: NODEX
(329668)
- siveco |
| |
|
|